Inmormantarea

Oamenii in virsta se pregatesc din timp pentru inmormintare, in special cu ceea ce se numeste „pomeni". Daca muri¬bundul sufera si se simte ca in curind va muri, el incepe sa fie supravegheat de catre apropiati ziua imprejur. Din timp se pregatesc luminari. Se crede, de altfel, ca exista anumite semne care prevestesc moartea (urlatul cinelui, cintecului cucuiului de la spate etc.) Unii afirma ca momentul in care muribundul „isi da sufletul" se poate observa in special dupa felul cum respira: respirati a devine din ce in ce mai scurta si mai rara. Este impor¬tant ca in momentul Cand omul moare sa i se puna o luminare in mina. Dupa aceasta decedatului i se inchid ochii, i se indreapta picioarele, iar miinile i se pun pe piept. Si unele si altele se leaga temporar. Dupa un timp „Icgatorile" se ard. In continuare se cheama vecinii care scalda mortul si ii imbraca. Apa se arunca intr-un „loc ferit", adica acolo unde nu calca picior de om.

A doua zi satenii si in special rudele vin „Ia mort", aduCand cu ei si ceva vin. Cinstesc cite un pahar cu vin, iar daca nu pot servi tot paharul, ii varsa intr-un vas pregatit special in acest scop. in prima cat si in a doua zi se fac pregatirile pentru inmormintare. In acest timp cineva sta perma¬nent linga decedat. Spre seara vine o persoana anumita care citeste „stilpii". Mai inainte mortul era pus in sicriu in a treia zi, adica cu putin timp inainte de a fi dus la cimitir. Actualmente acest lucru nu se intimpla daca decesul a avut loc La spital; aceasta pentru ca la spital decedatul se da rudelor doar in sicriu, in zilele de inaintea inmormintarii in fata casei decedatului se pune o cruce cu „altita" (prosop).

De obicei, inmormintarea se face in a treia zi. Suni cazuri Cand se intirzie cu o zi Cand se asteapta venirea unor rude foarte apropiate. Se intimpla ca inmormintarea se face si cu o zi inainte (in special in lunile calduroase de vara, Cand procesele de putrefactie sunt foarte intensive), inainte de venirea preotului afara se aseaza la pamint „pomenile"; in timpuri mai vechi se puneau indiferent de numarul rudelor care participa la procesiune doar „24 punti"(servetele sau batiste cu un pahar cu apa, cu un colac si cu o luminare). Actualmente numarul acestora este practic nelimitat, uneori depasind cifra de 100. Dupa ce se trag clopotele, vine preotul insotit de cor. „Gropnicerii" scot mortul din casa si-1 duc la biserica.

Dupa ce mortul este scos din ograda, se ridica „puntile". Pe parcurs se dau pomene. Cel care da spune: „pe lumea asta a ta, pe lumea ceia a lui" (se pronunta numele decedatului). De asemenea, la fiecare fin tina se pun bani.in biserica se oficiaza un serviciu divin care dureaza circa o ora. Dupa aceasta procesiunea funerara merge la cimitir. Acolo preotul face ultimele rinduieli pentru defunct, ii stropeste cu „apaos" (amestec din vin cu ulei), dupa care se pune capacul deasupra sicriului, se bate in cuie si se coboara in groapa. Gropnicerii acopera sicriul cu pamint. In unele cazuri, insa oricum foarte rar, inainte de coborirea sicriului in groapa se rostesc cuvintari de ramas-bun.

Dupa inmormintare urmeaza „praznicul". Conform traditiei in jurul mesei trebuie sa treaca cel putin trei pahare cu vin. Fiecarui participant la „praznic" i se da un colac si o luminare. Dupa trei zile se merge la cimitir „la tamiiere", in ziua a noua se merge biserica „pentru ridicare". In acest scop se merge la biserica cu trei colaci, iar preotul oficiaza un serviciu divin. „ Praznice" se fac la 9 zile, la 40 zile si la l an de la deces. (Informati a a fost culeasa de la satenii Cristina D. Caldarim [n. 1937], Pintilie St. Ceaus [n. 1926], Ion V. Ganga [n.1926], Chirii T. Jignea [n. 1921], Andrei I.Mititelu [n. 1925] si VasileGh.Sococol[n. 1932]).