Alimentarea

Alimentarea. Se stie ca pe parcursul mai multor secole moldovenii au dezvoltat mai mult gospodaria cerealiera si animaliera. Produsele obtinute de la aceste ramuri au format baza alimentarii locuitorilor satelor noastre. Particularitatile alimentarii depindeau in mare masura de gospodaria auxiliara a familiei taranesti , care ii asigura pe taran cu principalele produse alimentare. Prin urmare, culturile cerealiere (griul , secara, malaiul, porumbul), boboasele (fasolele, mazarea), bostanoasele (harbujii, zamosii, bostanii), legumele (varza, ceapa, ridichea, usturoiul, cartoful, ardeii), fructele (perjele, merele, prasadele) si bineinteles carnea si produsele lactate erau componente principale in pregatirea mincarurilor. Totusi alimentarea cotidiana a taranilor era putin diversificata. Este clar ca felul alimentarii depindea si de anotimp. Fiecare sezon avea bucatele sale specifice, Alimentarea din prima vara-vara se deosebea evident de cea din toamna-iarna. De exemplu, printre bucatele traditionale, specifice primaverii erau: tocana de urzici, borsul verde, zama cu carne de miel, cas dulce. Vara si toamna taranii se alimentau in principal cu legume proaspete si produse lactate. Pentru iarna si primavara isi faceau rezerve de cartofi, morcov, boboase, diverse muraturi, brinza de oi si slanina, in perioada lucrarii pamintului taranii se alimentau chiar in cimp luind cu ci astfel de mincaruri cum ar fi: piine , mamaliga, brinza, slanina. Mincaruri calde luau cu ei extrem de rar. Doar seara toata familia servea mincaruri fierbinti cum ar fi: mamaliga, borsul, legumele murate si mincarurile lac¬tate.

Caracterul alimentarii era influentat si de interdictiile religioase. Din aceasta cauza taranii consumau iarna si primavara mincaruri preponderent vegetale. In acest timp circa trei luni se respecta postul inaintea Craciunului si sarbatorilor de Pasti. Numai la sarbatorile de An Nou si sarbatorile de primavara se permitea consumarea „mincarurilor de frupt", adica mincaruri cu utilizarea carnii sau a produselor lactate.

Familiile taranesti din Siscani adesea foloseau in alimentare„malaiul" si mamaliga. Mamaliga era considerata „mama hranitoare a familiei". Taranii spuneau „mamaliga ii stilpul casei, da' piine a fata mesei". O preparau din malai sau faina de porumb. Pentru a obtine faina pentru mamaliga taranii de obicei cresteau un soi special de porumb („papusoi galben" sau „hangani") pe carc-1 uscau bine pe cuptor. Se urmarea de asemenea ca faina sa fie de calitate medie. Mamaliga era facuta dimineata si seara Cand toata familia era acasa. Adeseori de calitatea si gustul mamaligii era responsabil gospodarul casei. Mamaliga era consumata cu borsuri, diverse bucale preparate din legume, sosuri, cu lapte, untura, brinza, muraturi. Vara mamaliga se minca cu visine si cirese.

La inceput de secol, dar si mai tirziu la Siscani cele mai raspindite bucate erau: „borsul gros" sau „borsul scazut" (bors dens cu varza murata si crupe de porumb, cu untdelemn sau untura), „serbusca" (din zar de oaie), „fasolele facaluite", „cartofii inabusiti cu brinza", „curechiul scazut" (varza inabusita cu carne), „tocana de urzici", „cartofii copti", „sfecla coapta", in calitate de bucate la felul doi se serveau urmatoarele „balabustele cu usturoi" si „invirtita", invirtita se prepara cu jumcrc, cu brinza, varza, bostan. Se mai cocea invirtita cu ceapa, marar si Frunza de sfecla. (V. larovaia, Evoliutia narodnoi pisci moldovan v konte XIX - nacealo XX veka, in: Gosudarstvennii kraevedceskii muzei MSSR, Trudi, vipusk 3, Chisinau, 1989, p. 95-100.)