Casatoria

In timpuri mai vechi si in special pina la 1940 tinerii de laSiscani aveau posibilitati di verse pentru a face cunostinta sau sa-si petreaca timpul liber. O posibilitate in acest sens erau sezatorilc care se organizau de obicei iarna (in toate zilele, cu exceptia duminicii). Pentru aceasta mai multe fete din sat se adunau ia o casa luind cu sine de lucru: brodau, crosetau, coseau. Se invitau si muzicanti, plata fiind total pe raspunderea fetelor. Masa o organiza gazda. Pe la miezul noptii veneau flacaii. Ei erau asezati la masa, iar dupa aceasta dansau, cintau, povesteau diverse pataranii si intimplari hazlii din viata lor. Fetele care nu aveau pereche plecau acasa mai devreme, iar celelalte dansau pina dimineata. O alta posibilitate pentru recreare era „hora satului" sau, jocul". El se organiza aproape in fiecare duminica.

Daca tinerii se placeau, urma intelegerea intre parinti. Mirele trimitea o persoana care trebuia sa anunte parintilor fetei dorinta tinerilor, in sat aceste persoane erau numite „cercatori" sau „staroste", in cazul in care parintii fetei erau de acord, se convenea si asupra zestrei miresei. Aceasta procedura se numea „impacaciunca". La „impacaciune" se determina cat pamint urma sa revina tinerilor, cite animalele, pasari sau alte bunuri. Tot atunci se stabilea si ziua nuntii.

De obicei, nunta incepea simbata seara, la mireasa. Mirele venea si lua mireasa impreuna cu zestrea. In acel moment nuntasii jucau si faceau diverse strigaturi (Ex.:, ,Fara pusti, Fara chistoale, va pradam in ziua mare"). Mireasa statea linistita si asculta conocaria „Iertaciunii". Cand mirele lua mireasa din casa parintilor ci se interpreta un cintec de rimas-bun si se facea ritualul „aruncatul malaiului peste casa": mireasa arunca pe acoperisul casei, in semn de despartire de parinti, un buchet de flori imbinat cu spice de malai. O traditie mai noua este „schimbarea colacului". De asemenea, vorniceii veneau calari pe cai, bateau in poarta si spuneau: „Cerc murgul prapur". Dupa aceste cuvinte mireasa trebuia sa-i stropeasca cu agheasma si le dea un colac. Daca fata era din alt sat, mirele trebuia sa platea sca „vulpea", un fel de bacsis (o caldare cu vin sau bani) si asta pentru faptul ca ia mireasa din sat. A doua zi, adica duminica dimineata, tinerii mergeau biserica si se cununau.

„Masa cea mare" se facea luni seara. Dupa ce se sta la masa incepea „inchinarea paharelor". Acest ritual ii pornea nunul mare. Cu totii se orientau dupa nunul rnare: daca acesta dadea mai putin Asa faceau si ceilalti nuntasi si invers. Pina la 1940, ca si in prezent se daruiau si animale, si cereale, si bani. In finalul nuntii urma si un astfel de ritual precum „dezbracarea miresei", in timpul caruia nanAsa ii scotea miresei coronita din cap si o imbrobodea cu o basma: ritualul simboliza trecerea miresei de la statutul de domnisoara la cel de nevasta. Dupa incheierea nuntii nanasii invitau tinerii insuratei la ei acasa pentru a sta la masa. in zilele care urmau nunul si cu finul luau o caruta si mergeau pe la casele oamenilor pentru a stringe darurile de nunta.

La cele mentionat e mai sus sateanul Gheorghe I. Enache (n. 1929) a tinut sa precizeze urmatoarele: „inainte tineretul facea joc duminica. Pe atunci in sal erau vreo patru companii de muzicanti; alde mos Carp Mitu , Alcxei Lacatus, Costache Lacatus... erau mai multi. Se stringeau vreo 6-7 baieti, se impacau cu muzicantii si faceau joc pe medean linga primarie unde acum e casa de cultura. Dansau «Sirba», «Polca», «Saierul». La Jocul din Siscani venea tineret si din satele vecine: Miresti, Afumati, Marinici, Calimanesti, Cataleni. Se intimpla ca veneau chiar si de la Nisporeni. Si noi ne duceam lajocurile din alte sate. Baluri aici nu prea se faceau, Asa, uneori doar, si numai cu scripca...

Nuntile atunci se faceau cu fanfara. Este o mare deosebire intre nuntile celea de atunci si cele de azi. Inainte, cand se facea o nunta, muzicantii se gramadeau la mire, erau pusi la masa, iar dupa asta se duceau la nuni: aduceau nunul. Pe urma veneau inapoi la mire: se cinta marsul nunului, invitati lor, la dat mina... Si nuntile atunci se faceau ziua, nu ca acum, noaptea. Nunta de obicei incepea duminica dimineata. Era si asa

Cam cand se termina nunta trebuiau sa scoata dansul afara . II scoteau cu conocarii. Era un conocar care spunea Iertaciunea, da' in timpul ista mirele si mireasa stateau in genunchi pe o pernuta. Dupa ce se spunea conocaria, se tragea carul mirelui in ograda si se scotea zestrea miresei. Se platea si un bacsis celor care trebuiau sa scoata zestrea. Asta era simbata, in ziua ceea nunta mergea la mireasa, da' duminica la mire. De multe ori masa cea marc o faceau tocmai lunea si tinea nunta trei zile... Acuma nuntile se fac numai noaptea, cu gramofoanc. Nu-i nici o rugaciune, nici o conocarie..."