Biserica

Pina la 1812, din punct de vedere bisericesc Basarabia intreaga a fost sub jurisdictia Mitropoliei Moldovei. Catre acel an pe teritoriul basarabean existau 749 biserici, cele mai multe dintre ele fiind zidite intre anii 1760-1800. in Basarabia, ca si in restul Moldovei, nu se manifesta tendinta de a crea biserici mari, din material mai mult sau mai putin durabil; cerintele si gustul credinciosilor erau mai mult decat modeste. Bisericile erau relativ mici, zidite in cele mai multe cazuri din nuiele, uneori chiar din stuf, mai rar din birne si foarte rar din piatra.

Asa cum se poate vedea din Catagrafia de la 1817, o buna parte din bisericile din Basarabia erau acoperi le cu stuf, si numai unele cu sindrila. In ce priveste materialul de constructie pentru biserici se vede tendinta locuitorilor de a se acomoda la imprejurari, sau, mai bine zis, materialul era ales de ceea ce era la indemina locuitorilor pentru constructie. Astfel, in regiunile impadurite, in codrii dinjudctul Chisinaului, Orheiului si Baltilor si in codrul Tigheciului bisericile se construiau exclusiv din lemn. in regiunile bogate in piatra, cum sunt unele parti ale judetul ui Orhei, regiunea Ichelului si a Rautului, se gasesc mai multe biserici zidite din piatra, in uncie cazuri, ca material pentru ingradirea peretilor bisericilor se intrebuinta trestia de balta (stuful), in unele sate din sudul Basarabiei, probabil sub influenta tatareasca, se faceau biserici din „ciamur", adica din argila framintata cu paie si cladita intre stilpi de stejar.

Bisericile din lemn se construiau de obicei din stilpi de stejar, uneori foarte grosi; la unele biserici se punea temelie de piatra, asezata intre stilpi; la altele si temelia era din grinzi mari, culcate la pamint, pe care se aseza pardoseala. Stilpii ciopliti cu ingrijire in patru colturi, asezati la o distanta de l ,5 - 3 metri unul de altul, se legau intre ei cu trci-patru grinzi orizontale, care se ingradeau cu nuiele groase. La grinzi se intrebuintau cuie de lemn, uneori cuie de fier si scoabe lucrate de mina fierarilor din sat. Constructia ridicata astfel se tencuia cu o masa de argila, formind un perete cu o grosime de la 20 pina la 30 de cm. Ca peretii sa nu sufere din cauza atmosferei, in cele mai multe cazuri pe dinafara se acopereau cu sCanduri, batute cu cuie lucrate de fierari, una linga alta, in Asa fel incat marginile uncia acopereau marginile celei de alaturi. (Comisiunea monumentelor istorice. Anuar, Chisinau, 1924, p. 3-4.) Lacasele de cult dispuneau, de regula, de 2 perechi de odajdii din matase, alta pereche fiind din pinza dascaleasca. Sfintele tacimuri bisericesti erau confectionate din cositor si staniu. Bisericile aveau practic toate cartile necesare cum ar fi Liturghia, Evanghelia, Molebnicul, Triodionul, Antologhionul, Octoihul, Ceaslovul, Mineieleetc.

Trecerea bisericilor basarabcne de sub jurisdictia bisericeasca a Moldovei sub cea a Sfantului Sinod din Petersburg s-a facut cu incalcarea vadita a canoanelor. Astfel, la 4 iunie 1813, prin decizia confirmata de imparatul Alexandru I, pe teritoriul Basarabiei s-a format Eparhia Chisinaului si a Hotinului. Peste sapte ani Eparhia a fost trecuta ca Episcopie de clasa a Il-a intre eparhiile rusesti. Schimbarile care au urmat: introducerea in calendar a sfintilor rusi si a icoanei Maicii Domnului facatoare de minuni rusesti. Unicul mitropolit de origine etnica romineasca in intreaga perioada de administrare ruseasca in Basarabia a fost Gavriil Banulescu-Bodoni (1812-1821). Ceilalti au fost in majoritate rusi si au lucrat respectiv in directia rusificarii clerului si a mirenilor din Basarabia. Episcopul Pavel Lebedev (1871-1882) i-a silit in 1872 pe preoti sa intocmeasca registrele bisericesti numai ruseste si nu in romina cum se facea pina atunci. Mai mult, episcopul Pavel a obligat clericii sa-si invete copiii acasa limba rusa sau sa-i trimita la scolile manastiresti in acelasi scop. Pe linga scoli a infiintat clase preparatoare pentru studierea limbii ruse. In acelasi scop a infiintat chiar si internate unde copiii erau izolati de mediul rominesc. Cu clerul care nu se supunea se luau masuri adminis¬trative, fiind mutati disciplinar la parohii mai mici sau in genere era inlocuiti Fara a li se da alta parohie. Aceasta se intimpla, de obicei, in cazul in care preotii nu reuseau in termen de 2 ani sa insuseasca limba rusa. In pofida acestor si altor actiuni nu au fost obtinute rezultatele scontate. De cele mai multe ori clerul care venea de la scolile rusesti, intrind in contact cu populatia locala, trecea la limba romineasca. Acest fenomen se intimpla chiar si cu preotii rusi veniti din Rusia. Remarcam ca in mijlocul poporului persista un fel de frica de a-si pierde limba. Scolile existente pe linga biserici au dat un procent nesemnificativ de stiutori de carte. Masa principala a populatiei nu intelegea insa limba rusa. Din aceasta cauza, Cand slujba se facea in slavona, moldovenii stateau in biserica neintelegind, iar apoi incepeau sa se dezvetc de a merge la biserica. Ultimul fapt forta clerul sa faca slujbele in limba romina. (Vezi pe larg: Petre Cazacu, Moldova dintre Nistru si Prut. 1812-1918, Chisinau, 1992, p. 166-184.)

Prima biserica de lemn din Siscani inregistrata in sursele scrise a fost ridicata in anul 1796 (TrudiBessarabskoi Gubernskoi Ucionnoi ArhivnoiKomissii, tom. Ill,podredaktiei l.N.Halippa, Chisinau 1907, p. 236.). Dintr-un document din 31 iunie 1814 reiese ca la acea data locuitorii satului Afumati au incercat sa obtina o aprobare pentru construirea unei biserici proprii. Cererea catre autoritatile bisericesti superioare era semnata de Dumitru Popcscu si fiii sai Mihail si Loghin Popescu. Catre acelasi 1814 in functie de diacon al bisericii din Siscani ii gasim pe Anastasie Chiri ca (n. 1785), ridicat la rangul de preot al bisericii din satul Marinici in 1815. Despre el mai cunoastem ca provenea din Timofei si Afinia Chirica, fiind casatorit cu fata lui Nicolae Furtuna, mazil din Siscani. in 1827, locasul sfant din Siscani este reconstruit din piatra. La acea data aici pastoreau preotii loan Binzarul (n. 1786) si Gavril Stefan ei (n. 1787). Functia de diacon era indeplinita de Constantin Vidrascu (n. 1791), iar cea de dascali de Grigore Loghin (n. 1797) si Anastas Mladita (n. 1801). Notam aici ca in anii '40 ai secolului al XlX-lea la biserica din Siscani a fost preot Ilic I. Bradu. Este perioada Cand biserica este improprietarita cu 33 desetine de pamint. Intre altele, oficial hotarele acestui teren au fost delimitate abia in 1863. In acel timp, cat si mai tirziu aici au preotit reprezentanti ai neamului Loghin, inclusiv Efim Gh. Loghin (n. 1837) si Constantin Gh. Loghin (n. 1844). (Kisiniovskie Eparhial 'nae Vedomosti, 1902, p. 622; P.A. Lototchi, Spisok i kratkii biografii okoncivsih polnii kur.s Kisiniovskoi Duhovnoi Seminarii. (18J3-1913), Chisinau 1913, p.39-41; ANRM, F. F.6 i.3 d.264 f. 18; ibidem, F. 134 i.2 d.59 f.60; F.205, i.l, d.153 passim; ibidem, d.317,passim F.260 i. l d. 122 passim.)

Preotul Nicolae V.Goncearenco impreuna cu un grup de mineri din Siscani (anii '50 ai secolului trecut)

In deceniul VII al secolului al XlX-lea aici a preotit Gheorghc V. Platou, iar mai tirziu Fiodor Goncearcnco. intre 1900-1938 aici a pastorit preotul Vsevolod Terletchi. (P. A. Lototchi, op. cit., p. 147; ANRM, F. 208 i. 5 d. 714 f. 1.) In continuare parohia a fost sub grija fiului sau-Constanttn Terletchi, Adaugam ca in perioada administrarii rominesti mai multi ani aici a activat dascalul Ion Cosciug . In acel timp a fost schimbat acoperisul locasului: in locul sindrilei s-a pus tabla zincata. In primii ani postbelici biserica cu hramul „Sfintii Arhangheli Gavriil si Mihail" a fost inchisa de autoritatile sovietice si ca urmare cladirea sa a degradat in permanenta. In acea perioada de mirenii de aici s-a ingrijit preotul Nicolae V. Goncearenco.

Aspect al locasului sfint in anii '70 ai sec. XX.

In 1988, Ion Gh. Loghin, lonP. Mihaila, Petru T. Florea, lonGh. Tudose, Constantin P. Bcsliu si alti credinciosi organizeaza reconstructia locasului sfant, lucrarile fiind finisate catre 1990. Mentionam ca o contributie considerabila la acele lucrari a adus-o gospodaria agricola de stat din Siscani (director - Ion V. Ncagu). Din 1992 aici pastoreste protoiereul Gheorghe Railean u (n. 1961), absolvent al al Seminarului Teologic din Odcsa (1986). in activitatile sale el este ajutat de catre epitropul Constantin T. Damian.

Biserica cu hramul „Sfintii Arhangheli Gavrill si Mihaii" (inceputul anilor '90 ai sec. XX).

In continuare vom descrie felul in care arata locasul sfin t in primavara lui 2003. Chiar in centrul Altarului se afla pristolul, iar pe el erau mai multe carti bisericesti, inclusiv sfin ta Evanghelic. Tot aici se pastra u si mai multe carti vechi. Printre ele era un Triod tiparit in 1845 la tipografia sfintei manastiri din Neamt. Pe el cu litere paleografice in limba romina era scris: „...au raposat robul lui Dumnezeu Constantin loanCociu la 1855..." O alta carte la fel de veche era un Penticostal. Pe el am observat doua inscriptii: „Diaconul VedrasoT si „Kniga prenadlejit Siskanskoi terkvi sveatoi Mihailovskoi pri svcascenike Gheorghe. Tarstvo tebc nebesnoe." Pe peretii Altarului am remarcat icoanele Domnul nostru Isus Hristos, Botezul lui Isus Hristos si sf. mare mucenic Gheorghe. Pe cupola era zugravita Sfin ta Treime. Iconostasul, datind din 1827, era zugravit si impodobit cu mai multe icoane. Pe usa diaconeasca era reprezentat chipul sfantului arhidiacon

Serviciu divin (anii '50 ai secolului trecut)

Stefan , in apropiere se aflau icoanele Domnul nostru Isus Hristos, Maica Domnului, arhidiaconul Lavrcntic, Sfin ¬tul ierarh Nicolae. Pe usile imparatesti erau zugraviti cei patru evanghelisti si sfin tul arhanghel Gavriil. Mai sus se aflau icoanele Cina cea de taina, sf. mare mucenita Ecaterina, sf marc mucenita Valentina, sfintii apostoli Petru si Pavcl, Sfintii imparati Constantin si Elena. De notat ca majoritatea icoanelor noi au in¬dicate pe ele numele donatorului. Este vorba despre satenii V. Besliu , V. Brinzila, V. Crctu, C. Damian, P. FIo-rea, V. Galbici , U. Gobjila, O. Goncea-renco, V. Goncearenco, V. Gordiev-schi, D. Gusanu, V. Gusanu, V. Leahu, V. Martin, V. Melin, L. Miler, A, Munteanu, I. Neagu, I. Nita, E. Railean u, O. Scafaru si V. Vasilica.

Pe bolta era zugravit Sfin tul Duh avind chipul unui hulub. De ca era prins un candelabru cu doua niveluri si 24 locuri pentru luminari. Desi a fost cumparat in 1990 de la alta biserica, acest candelabru era relativ vechi. Pe una din icoanele din stinga Catapetesmci era zugravita intrarea in Ierusalim a lui Isus Hristos. Pe o icoana ce reprezenta Sfin ta Treime era inscriptia„Moskva, 15 fevralea 1882". „Sfin tul Aer" se pastra chiar linga Iconostas. Tot aici erau icoanele Maica Domnului si Samariteanca. In dreapta Iconostasului se aflau icoanele Propovaduirea lui Isus Hristos si invierea Mintuitorului, in apropiere am remarcat cite va steaguri bisericesti. Unul din ele avea zugravita pe o parte imaginea Maicii Domnului, iar pe alta parte chipul sfin tului arhanghel Mihail. Pe al doilea steag erau reprezentate imaginile sfin tului mare mucenic Gheorghe si Rastignirea lui Isus Hristos. Adaugam ca o parte din steagurile aflate in biserica au fost donate de Olga S. Scafaru. Pe bolta pronausului era zugravit Tatal Ceresc, citiva ingeri si cei patru evanghelisti loan, Matei, Marcu si Luca. Pe cafastru erau prinse icoanele Domnul nostru Isus Hristos si Buna Vestire a Maicii Domnului. Chiar la intrarea in biserica am observat o icoana mare numita Maica Domnului Tuturor Scirbitilor. Pe ea era scris ca este daruita de catre „A-Goncearenco, O. Goncearenco, G. Goncearenco N. Goncearenco si M. Goncearenco". in apropiere se aflau icoanele invierea lui Isus Hristos, sfin tele mari rnucenite Ecaterina si Varvara. Biserica avea patru clopote. Pe cel mai mare am citit inscriptia „Vilit v zavodc pociotnih grajdan, braticv Pavla i Ivana Rijovih v Har'kov 9-34". Clopotul respectiv a avut o fisura serioasa care insa a fost lipita. Al doilea clopot este aproximativ de aceeasi marime fiind produs la Iasi in 1995. Celelalte doua clopote sunt considerabil mai mici. Pe unul din el este indicat locul si anul turnarii („Iasi a. 1804"), iar pe celalalt scrie „Za trudoliub... iiskustvo... 183(6?)".

Protoiereul Gheorghe Raileanu

Pe bolta pronausului era zugravit Tatal Ceresc, citiva ingeri si cei patru evanghelisti loan, Matei, Marcu si Luca. Pe cafastru erau prinse icoanele Domnul nostru Isus Hristos si Buna Vestire a Maicii Domnului. Chiar la intrarea in biserica am observat o icoana mare numita Maica Domnului Tuturor Scirbitilor. Pe ea era scris ca este daruita de catre „A-Goncearenco, O. Goncearenco, G. Goncearenco N. Goncearenco si M. Goncearenco". in apropiere se aflau icoanele invierea lui Isus Hristos, sfin tele mari rnucenite Ecaterina si Varvara. Biserica avea patru clopote. Pe cel mai mare am citit inscriptia „Vilit v zavodc pociotnih grajdan, braticv Pavla i Ivana Rijovih v Har'kov 9-34". Clopotul respectiv a avut o fisura serioasa care insa a fost lipita. Al doilea clopot este aproximativ de aceeasi marime fiind produs la Iasi in 1995. Celelalte doua clopote sunt considerabil mai mici. Pe unul din el este indicat locul si anul turnarii („Iasi a. 1804"), iar pe celalalt scrie „Za trudoliub... iiskustvo... 183(6?)".

Pietre funerare din ograda bisericii

dintre ele am citit; „Evghenia Egorovna Ugrimova, rodilas' 30 aprelea 1863 goda - skoncealas' 30 avgusta 1887 goda. Mir prahu tvoemu, dorogaia doc'. Rano ostavilaona jizn' zcmnuiu". Pe alta piatra funerara scria: „Zdcs' pokoiitsea prah I vana Semigradova, umerscgo 1860 goda 6 oktcabrca i Sofii Semigradovoi, umersei 1862 goda 22 iunca." Putin mai in stinga erau 7 pietre funerare, cinci dintre ele aveau forma unei cruci. Pe ele am putut descifra urmatoarele inscriptii: „Preoteasa Maria Tcrlctchi, mai 1944?", „Eroul Tcrlctchi Vladimir (1.VIII.1920-26.VI. 1944)", „Preot [Vscvolod?] Tcrletchi... 1938". Celelalte inscriptii erau scrise cu paleografie romineasca fiind puternic degradate din cauza vechimii.

In partea nordica a bisericii am gasit citiva caisi si visini. De la sateni am aflat ca pomii respectivi au fost plantati in 1994 in ziua Cand parintele Ghcorghc Railcanu a implini t 33 ani. Tot aici am descoperit inca o piatra funerara cu urmatoarea inscriptie: „Zdes' pogrebeno telo umersego voiska donskogo slujivsego v polku iz Valovo Gundarevsko i stanicina... Nakirceva... 1824 goda marta..."